Eugen Popa

0
106

Eugen Popa

            1919, 14 aprilie: Se naște în comuna Julița, județul Arad.

Tatăl său, Vasile Popa, învățător și preot, dintr-o veche familie de țărani originari din localiatea Toc, județul Arad. Mama sa, Ana Miloșav casnică, născută în comuna Berecsău, județul Timiș. Rămasă orfană după moartea prematură a mamei și apoi a tatălui care ocupase funcția de „grădinar” al castelului de la Petriș, județul Arad, proprietatea contelui Urmeny, este crescută și educată în această familie. Logodna Anei Miloșav cu Vasile Popa se celebrează la 12/24 Noiembrie orele 11 a.m. în Biserica Ortodoxă Română din Petriș, în anul 1894, iar după căsătorie, Ana este înzestrată de aceeași generoasă familie nobilă cu mobilier stil Bieder – Mayer pentru salon, dormitor, precum și cu tot strictul necesar unei tinere căsnicii, lenjerie, veselă, etc.

  1. La vârsta de 1 an, familia pictorului se mută în comuna vecină, Stejar, județul Arad, unde tatăl va funcționa ca învățător și preot.

În acest sat, îndepărtat de lume și civilizație, dar de o deosebită frumusețe și poezie, așezat între dealuri umbroase de-a lungul unui râu, așa numita „vale”, își petrece pictorul Eugen Popa minunata și fermecata lui copilărie, de care-și va aminti întotdeauna cu drag și nostalgie.

Eugen este al 7-lea copil și cel mai mic, născut târziu, după 25 de ani de la căsătoria părinților. Dintre toți cei 7 copii, nu au trăit decât 2, un frate și o soră. Melania, născută 1897, decedată 1983, căsătorită Niculescu, învățătoare, talentată, înzestrată artistic, iubitoare de muzică și literatură. Iosif, născut în 1901 și decedat în 1953, pictor foarte talentat, a urmat Academia de Belle – Arte din București, cu multe expoziții de pictură în țară. El este cel care și-a îndrumat fratele mai mic spre „artele frumoase” dându-și seama de talentul lui.

1931 – 1939: Elev al Școlii Normale din Deva.

1939: Familia se mută la Săvârșin, unde cumpără o casă. Se înscrie la Academia de Arte Frumoase din București, anul I.

1940: În anul II  se înscrie la clasa profesorului Camil Ressu unde obține o bursă de merit.

1942: Se înscrie la cursul facultativ de gravură al profesorului Simion Luca unde mai târziu ajunge laborant.

1943: Debut la Salonul de Alb și Negru, sala Dalles unde i se decernează Premiul Simu pentru gravură.

1944: Absolvă Academia de Arte Frumoase, clasa Camil Ressu.

1944 – 1946: Satisface stagiul militar.

1946: Întors la București se înscrie la cursul de specializare al pictorului prof. I. A. Steriadi și în continuare la atelierul de gravură unde devine laborant onorific. Locuiește cu colegii de generație în mansarda imobilului Academiei din strada Iulia Hașdeu nr. 11 bis.

1947: Expune pentru prima dată lucrări de pictură la Salonul de toamnă și la expoziția organizată pentru obținerea unei burse la Paris. Se căsătorește cu pictorița Gina Hagiu, atunci studentă la Arte Frumoase.

1948: Este numit asistent la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din București, clasa profesorului Al. Ciucurencu. Participă la prima expoziție de stat unde obține premiul II pentru pictură. Din acest moment va expune constant la expozițiile naționale și la manifestări de grup atât în țară cât și în străinătate.

1953: Călătorie de studii în Cehoslovacia.

1958: Prima expoziție personală la București și participă de asemenea la Expoziția țărilor socialiste de la Moscova.

1959: I se decernează premiul „Ion Andreescu” pentru pictură al Academiei Republicii Populare Române.

1960: Împreună cu soția sa, Gina Hagiu, este trimis în cadrul acordului cultural cu Republica Populară Chineză, ca profesor de desen și pictură la Institutul de Artă din Hangzhow, unde va preda 2 ani. Tot acum este prezent în expozițiile de artă de la Ankara, Istambul, Atena, Praga, Bratislava, Berlin, Helsinki, Begrad, Cairo, Alexandria.

1962: Întorși în țară, Gina Hagiu și Eugen Popa deschid la sala Dalles o amplă expoziție cu lucrări de desen și pictură efectuate în China. Expoziția se va deschide și în alte orașe din țară, Tg. Mureș, Cluj, Arad, bucurându-se de aprecierile unanime ale publicului și criticii. În același an revine la catedra Institutului de Arte Plastice „N. Grigorescu” di București.

1963: În cadrul Conferinței pe țară a Uniunii Artiștilor Plastici, Eugen Popa este ales vicepreședinte al acestei organizații, funcție ce o va deține până în anul 1968.

1964: Execută împreună cu Gina Hagiu o lucrare de mozaic la Casa de Cultură din orașul Bacău.

1965: Tot împreună cu soția sa semnează o lucrare de artă monumentală la Turnu Severin.

1966 – 1967: Participă cu lucrări de pictură la expoziții de artă românească organizate la Berlin, Londra, Moscova, Geneva, Damasc, Paris.

1969: Cu ocazia împliniri vârstei de 50 de ani, organizează o cuprinzătoare expoziție de grafică ce se bucură de sprijinul entuziast al criticului Petru Comarnescu, al colegilor și al publicului.

1970: În cadrul concursului organizat pentru decorarea Teatrului Național, cu macheta realizată împreună cu Gina Hagiu, Eugen Popa obține premiul II.

1972: Semnează cu Gina Hagiu o lucrare de artă monumentală în piatră naturală la Casa de Cultură a municipiului Buzău, perete exterior.

1974: Organizează expoziția personală de litografii colorate la Galeria Orizont din București.

1975: Expoziția de pictură și desen, Eugen Popa și Gina Hagiu, la Haga în Olanda.

1976: Obține titlul de profesor la secția de grafică a Institutului „N. Grigorescu” din București.

1977: Însoțește în calitate de comisar, Expoziția de pictură clasică și contemporană românească organizată în China, unde se întâlnește cu foștii elevi din anii 1960 și 1962.

1979: Realizează împreună cu Gina Hagiu o lucrare de artă monumentală la Giurgiu, perete exterior.

1980: Participă cu lucrări la expoziția de grup în Bulgaria.

1984: Expoziție personală în Olanda unde i se cumpără 10 lucrări de grafică și gravură de către Muzeul de Artă Modernă, STEDELIJK, Amsterdam.

1987 – 1988: Împreună cu Gina Hagiu și înv. Iosif Dohangie, organizează „Muzeul de artă” Săvârșin – muzeu ce a luat ființă prin „donațiile” celor trei.

1985 – 1995: Continuă să picteze.

1989 – 1990: Se reface atelierul ce-l deține cu Gina Hagiu în str. Pangratti, vis – a – vis de Televiziune împreună cu celelalte ateliere U.A.P. foarte afectate la revoluție, 1989.

1992: Începe ciclul: „Case vechi la Săvârșin”

1994: Călătorie în Germania, la Munchen, urmare a invitației Anei Mureșan.

1995: Continuă să picteze seria „Caselor vechi”

1996  – 18 mai: Se stinge din viață în urma unui infarct la București în Spitalul de urgență, în noaptea de vineri 18 mai. Corpul neînsuflețit este dus și înmormântat la Săvârșin, în cimitirul ortodox din comună, alături de familie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here