Dorel Sibii

Dorel Sibii
(1943 – 1998)

Născut în 12 decembrie 1943 la Petroșani, Dorel Sibii își petrece copilăria la Lugoj, unde urmează școala generală și liceul. Vacanțele și le petrece la bunica Emilia din Hălăliș. Aici colindă dealurile satului, malurile Mureșului și stă ore în șir de vorbă cu bătrânii care sunt amintiți permanent în scrierile sale.
După absolvirea Facultății de educație fizică din Timișoara este profesor la Vărădia de Mureș, în 1964, apoi timp de 16 ani la Macea, un scurt timp la Lipova.
A locuit în Arad și a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Arad, redactor și colaborator susținut al revistei arădene „Arca”.
Activitatea sa literară cuprinde volumul de poezii „Ofranda vocalei” (1979), „Cum am găsit-o pe Ileana Cosânzeana” (Editura Facla, Timișoara, 1979), romanul „Prin țara lui Abecedar” (1982), volumul de poezii „Însemnate de rouă” (1982), „Garda de corp” (1995). Romanul „Răstigniți pe umbre”, apărut în mai multe fascicule, rămâne cea mai mare însemnătate pentru întreaga creație.
Dorel Sibii, înainte de a fi poet, a fost un gânditor profund, a fost omul care a trecut prin viață cu cunoștința apartenenței permanente la divin.