Hălăliș (Hălăliş, Halálos, Áldásos) este un sat în comuna Săvârșin din județul Arad. Prima atestare documentară a satului Hălăliş datează de la 1483. În Evul Mediu, între anii 1459 şi 1510, Săvârşin figura printre cele 451 de localități ale Comitatului Arad, fiind aşezat între satele Vama şi Ohaba. În jurul satului mai existau satele Hălăliş şi Gruzevamea. Din aceste sate s-a format mai târziu Comuna Săvârşin. Satul Hălăliş era în componenţa domeniului Brandenburg în anul 1510. În secolul al XVI-lea apare menționat un voievodat de Hălăliș, care avea obligații militare faţă de Cetatea Oradei. Țăranii din Hălăliş au participat la răscoala din 1784 a lui Horea, Cloşca şi Crişan, conducătorul lor fiind loan Vancu. La 1910 satul îi aparţinea grofului Hunyady Károly.
Evoluția demografică a satului Hălăliş decurge astfel: în 1771 şi 1786 erau 28 de familii; în 1828 erau 29 de familii; în 1851 erau 385 de locuitori; în 1859 erau 338 de locuitori; în 1869 erau 354 de locuitori; în 1880 erau 378 de locuitori; în 1890 erau 403 locuitori; în 1900 erau 391 locuitori; în 1910 erau 376 locuitori; în 1922 erau 307 locuitori; în 1930 erau 276 locuitori; în 1941 erau 268 de locuitori; în 1956 erau 238 de locuitori; în 1966 erau 206 locuitori; în 1977 erau 176 de locuitori; în 1992 erau 162 de locuitori; în 2002 erau 128 de locuitori; iar în 2011 erau 95 de locuitori.
Biserica Ortodoxă Hălăliş – Deşi nu există informații documentare, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, satul a avut cu siguranță o biserică, probabil de lemn, fiindcă în anul 1786 exista o parohie. La începutul secolului al XIX-lea, localitatea apare ca filie a bisericii din Săvârşin, însă în anul 1865 în sat este menţionată din nou o parohie de sine stătătoare. De la parohie se păstrează matricolele botezaţilor, cununaţilor şi decedaților din anii 1853-1929. În prezent locuitorii frecventează biserica ortodoxă din Săvârşin.
În anul 1790 şcoala din Vineşti făcea parte din acceaşi circumscripție şcolară cu Săvârşin, Hălăliş şi Temeşeşti. Şcoala din satul Hălăliş este menționată pentru prima dată în anul 1790. A funcţionat într-un spațiu închiriat. Învăţătorul era plătit cu 30 de florini. Clădirea şcolii a fost construită în anul 1852. În anul 1868 erau înscrişi 35 de elevi, care erau instruiți de învăţătorul Iosif Munteanu. Director şcolar a fost Iosif Popovici. După desfiinţarea şcolii, copiii au frecventat şcoala din Săvârşin. În perioada comunistă, în sat a funcționat o şcoală primară cu clasele I-IV. Învăţători: Constantin Coandă, Toma Căplescu, Mărcinaş, Stoica, Aurel Teodorescu, Jucu, Carina Vărădean.
Personalități din satul Hălăliș:
– Dorel Sibii (1943-1998) – poet, scriitor, născut în satul Hălăliș;
– Ioan Funeriu – profesor universitar, născut în satul Hălăliș.
– Daniel Funeriu – fost ministru al învăţământului în perioada 2009 – 2012; în 1988, la vârsta de 17 ani, a fugit din România în Franța de unul singur; în liceu a fost olimpic internațional la chimie; în anul 1999 a obținut titlul de doctor în chimie la Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg, sub coordonarea profesorului Jean Marie Lehn, laureat al Premiului Nobel pentru chimie; între 1999 şi 2006 a activat ca cercetător ştiinţific la The Scripps Research Institute, La Jolla, California, şi la AIST, Amagasaki, Japonia; în anul 2006 a obținut un grant de cercetare de 2 milioane de euro oferit de Uniunea Europeană (Marie Curie Excellence Grant), cea mai mare finanțare acordată de UE pentru un proiect individual; tot în 2006 a fondat o echipă de cercetare în cadrul Universității Tehnice din München.
În trecut, în satul Hălăliş au fost meşteri care au construit corăbii (în fapt mici ambarcatiuni de transport pe Mureş). Baza economică a fost însă păstoritul și cultivarea porumbului și a prunilor.
Satul Hălăliş avea 1737 de iugăre cadastrale la 1910 şi se întindea de-a lungul pârâului Hălăliş, de la vărsarea acestui pârâu în Mureș înspre munte, poziționare pe care o are şi astăzi. Satul a avut în trecut şi are şi astăzi o singură uliţă, care se numea în trecut Valea Hălălişului şi care urmează cursul pârâului care dă numele satului. Aşezare mică la întemeiere, Hălăliş creşte treptat: în anul 1755 avea 14 case, în anul 1920 avea 85, în 1930 avea 87 de gospodării cu 91 de clădiri, în 1940 avea 84 de clădiri. Toponime: La Păşuni, La Vraniță, La Prund, La Hadă, Sigeştie.
Comuna este străbătută pe direcția est-vest, prin satele Toc, Cuias, Săvârşin şi Hălăliş, de drumul național rutier DN 7 Bucureşti-Piteşti-Ramnicu Vâlcea-Sibiu-Sebeş-Orăştie-Simeria-Deva-Toc-Cuiaș-Săvârşin-Hălăliș-Lipova-Arad-Nădlac-frontiera cu Ungaria.
Din dorința de a interacționa cu fanii paginii noastre, vă invităm să ne împărtășiți amintirile dumneavoastră legate de locurile natale, lăsând un comentariu la postările noastre.
Credit Foto: Ligia Moț
Informațiile au fost culese din cartea „Dicționarul istoric al localităților din județul Arad”, volumul III, coordonatori Sorin Bulboacă, Doru Sinaci
