Regele Mihai I

Biliografia Regelui Mihai I

            Regele Mihai I s-a născut în 1921 în România. Este fiul Regelui Carol al II-lea și a Reginei Elena. De asemenea este nepotul regelui Ferdinand I (1865 – 1923), Regele României, și al Reginei Maria a României (1875 – 1938) – fiica lui Alfred, duce de Edinburgh (1844 – 1900), și a marii ducese Maria a Rusiei (1853 – 1920). Mihai este stră-strănepotul reginei Victoria (1819 – 1901) a Angliei, căsătorită cu Albert de Saxa – Coburg – Gotha (1819 – 1861); e strănepotul regelui Carol I al României; e strănepotul lui Federic al III-lea (1831 – 1888) – regele Prusiei, împărat al Germaniei – și al Victoriei de Marea Britaniei (1840 – 1901); e strănepotul regelui George I (1845 – 1913) al Greciei și al Marii ducese Olga a Rusiei (1851 – 1931); e stră-strănepotul lui Christian IX (1818 – 1909) – rege al Danemarcei – și al Louisei de Hesse – Cassel (1817 – 1898).

20 iulie 1927: Micul rege de 6 ani sosește la București împreună cu principesa Elena. La Parlament se depune jurământul regenței al armatei. În toate garnizoanele se jură credință viitorului rege.

Iulie 1927 – Iunie 1930: Regența.

Iunie 1930 – Februarie 1938: Regele Carol al II-lea este regele României.

Februarie 1938: Dictatură Regală.

5 Septembrie 1940: Regele Carol al II-lea abdică.

6 Septembrie 1940: Regele Mihai I depune jurământul într-o formulă nouă, dictată de Antonescu: „Jur credință națiunii române. Jur să păzesc cu sfințenie legile statului. Jur să apăr ființa statului și integritatea teritorială a României. Așa să-mi ajute Dumnezeu”.

23 Iulie 1914: Alocuțiunea rostită de regele MIhai I la radio, cu prilejul reintegrării Basarabiei și Bucovinei de Nord.

1943 – 1944: Acțiunile regelui Mihai I și ale partidelor politice pe plan diplomatic și intern pentru a scoate România din război.

23 August 1944: Ieșirea României din războiul purtat alături de Germania hitleristă, prin arestarea lui Ion Antonescu, în urma refuzului repetat al acestuia de a decide armistițiul.

31 August 1944 – 30 Decembrie 1947: Lupta îndârjită a monarhiei constituționale, a regelui Mihai I și a reprezentanților partidelor istorice de a ține piept comunismului și imixtiunii sovietice în politica internă a țării, care s-a manifestat și prin greva regală care a durat 6 luni și a reprezentat protestul suveranului față de impunerea guvernului dr. Petru Groza. A fost o mare și curajoasă încercare de repunere în drepturi a unei adevărate democrații.

30 Decembrie 1947: Abdicarea forțată a regelui Mihai I. Sacrificiul Regelui a fost semnarea actului abdicării sub amenințarea uciderii a 1000 de tineri opozanți ai regimului comunist, recent arestați. „Nu va curge sânge din cauza mea” a spus Mihai I al României la 30 decembrie 1947 și a semnat abdicarea.

3 Ianuarie 1948: Regele a părăsit țara însoțit de mama sa, regina Elena și de câțiva apropiați. O plecare umilitoare și plină de teroare și amenințări. Regele a mai trecut, pentru o ultimă dată prin Săvârșin, noaptea, înainte ca trenul să iasă definitiv din țară.

10 Iunie 1948: Căsătoria regelui Mihai I cu principesa Ana de Bourbon – Parma, descendentă din regele Christian al IX-lea al Danemarcei și din celebra ramură a bourbonilor de Parma. Căsătoria a fost celebrată la Atena, în ritul ortodox, fiind oficiată de arhiepiscopul Damaskinos. Conform Constituției din 1923, copii născuți din această căsătorie au fost botezați în ritul ortodox. E vorba de cele cinci principese: Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria.

În exil, regele Mihai și-a câștigat existența muncind. A avut o grădină de zarzavat și o crescătorie de păsări în Anglia, a condus o școală de pilotaj la Geneva, a fost agent de bursă. Defăimat timp de aproape jumătate de secol, prea puțini au fost cei din România care au știut ceea ce a fost cu adevărat exilul regelui și al familiei sale.

Primirea sa în Europa a fost rece, puterile occidentale nedorind să se implice în „repararea” situației din României.

Alături de soția sa, Ana de Bourbon – Parma, o personalitate energică, eficientă și de o rară forță de caracter, regele Mihai a dus o existență activă pentru traiul cotidian al familiei. Familia regală a României aflată în exil a luptat pentru poporul căruia îi aparține și în prezent, prințesele sunt continuatoare demne ale tatălui lor.

După ultima sa apariție în 2014, la Săvârșin, s-a retras la reședința din Elveția, având probleme de sănătate.

A murit la 5 decembrie 2017, fiind îngropat la Curtea de Argeș, alături de ceilalți membrii ai Casei Regale și de Regina Ana.